Dăruiește Viață Portret Spitale

Poveștile Ioanei Revnic aduc alinare și duc binele mai departe

“Am rolul de povestitoare”, spune Ioana Revnic despre voluntariatul ei pentru Dăruiește Viață. Se duce în spitalele cu care colaborează Dăruiește Viață, în special la Marie Curie, și le citește povești copiilor. Mai departe, vorbește cu ei, cu părinții, ascultă și le spune povestea pe site-ul fundației sau pe site-ul propriu. “Ele ajung la oameni cărora le pasă și care pot aduce un pic de alinare”, spune Ioana.

Ioana Revnic e profesoară de limba română la Liceul Pedagogic “Anastasia Popescu”, din București. A terminat Facultatea de Teologie Litere la Oradea și e pasionată de cărți. Colaborează la reviste culturale precum „România Literară” și acum scrie o carte despre romanele apărute în Republica Moldova. Prima ei carte se numește “Dresură de lei”, un volum de interviuri cu scriitori și critici literari. A urmat o carte de dialoguri cu Alex Ștefănescu, un cunoscut critic literar și una de critică literară și eseu, despre lumea romanului românesc, scrisă într-un program postdoctoral.

La începutul lui 2014, a descoperit Dăruiește Viață pe Facebook, la câteva luni după ce se lansase Bursa de Fericire. Le-a scris lui Carmen Uscatu și Oanei Gheorghiu, fondatoarele Dăruiește Viață, întrebând dacă poate ajuta. Era mai greu însă din Oradea. În 2015 s-a mutat în București, iar în 2016 i-a dat un Like lui Carmen pe Facebook. Carmen a contactat-o imediat, aducându-și aminte că Ioana se oferise la un moment dat să ajute. Povestea binelui făcut de Ioana a început atunci.

 

“Așa mi-am descoperit vocația de povestitoare. Nu știu cât de… scriitoare sunt, dar știu sigur că sunt povestitoare. Scriam dinainte, dar în această ipostază mă simt cel mai bine – să mă duc, să spun povești copiilor, să vorbesc cu oamenii, să le scriu povestea”. Oricât de greu ar fi, spune Ioana, pentru ea e o alegere. Cea mai bună. Ar vrea să facă și mai mult pentru cei care au nevoie de povești. Să dedice și mai mult timp voluntariatului, să se implice și mai mult.

 

Ce o motivează? Ioana e dezarmant de sinceră. “Fac voluntariat din egoism și din frică. Mi-e foarte frică de boală și de moarte. Sunt două atitudini posibile, în fața celor mai mari spaime – ori fugi, ori le înfrunți. Am ales să le înfrunt. E o alegere egoistă, care îmi împlinește și nevoia de contribuție.”

 

O impresionează fiecare poveste în parte. Impactul emoțional asupra ei e uriaș, dar nu își exteriorizează întotdeauna emoțiile. Cu unele dintre cazuri a mers în școala la care lucrează, îndemnându-i pe copii să se implice. “Îi ajută acest lucru și îi face mai empatici, mai deschiși față de alții”, spune ea. Acolo, ajutată de colegi, face campanii pentru copii sau pentru Fundația Dăruiește Viață.

Unul dintre cazurile susținute la școală a fost cazul lui Relu, un băiețel care avea nevoie de o proteză, pentru că i se amputase un picior. Le-a spus copiilor povestea lui, iar cei mici au fost impresionați. Copiii i-au trimis mesaje lui Relu, i-au desenat, i-au scris și au organizat un târg caritabil. “Inclusiv mesajele pe care copiii i le-au trimis lui Relu au fost foarte importante pentru el”.

 

Fapte mici. Văzând atâtea lucruri în jurul ei, atâtea gesturi și atâta generozitate, fie că vorbim de un mesaj, de o dorință îndeplinită unui copil bolnav sau de un cadou, Ioana exclamă: “Foarte mult contează faptele mici!”.

 

Ne poate da atâtea exemple care să inspire pentru a face bine. „Anul trecut, ne povestește Ioana, a fost o campanie despre ce îi face fericiți pe copii”. Aflându-le dorințele, Dăruiește Viață le-a îndeplinit pe unele dintre ele. Au fost lucruri mici, care copiilor le-au înseninat zilele. Fetele de la Dăruiește Viață au dus inclusiv un câine salvator la spital, iar cei mici s-au bucurat enorm. “Altădată, Georgiana, o prietenă din Norvegia pe care am cunoscut-o datorită poveștilor scrise pentru Dăruiește Viață, m-a ajutat – cu bani – să organizez în spital o zi a bunătății și a bunătăților… culinare, pentru toți: personal medical, părinți, copii. Am pus ideea în practică cu sprijinul altei prietene (din București), Odilia”. De 8 martie anul acesta au primit mămicile cadouri.

 

Un caz foarte impresionant a fost povestea lui Mario. Mama lui și l-a dorit foarte mult, a rămas însărcinată în urma unor tratamente costisitoare și greu de suportat, apoi l-a născut prematur. Când avea 8 ani, băiatul a căzut la școală când se juca și, după multe investigații medicale, părinții au aflat că are cancer. O parte din familie nu a știut multă vreme acest lucru, mulți cunoscuți au aflat despre boală mai ales când se punea problema dacă să i se amputeze piciorul sau nu. Dăruiește Viață i-a îndeplinit multe dorințe lui Mario, printre care și una arzătoare – își dorea să vadă marea și a văzut-o”. O prietenă a Ioanei, Alina Popa, care face bijuterii cu amprentă vocală, a aflat povestea lui Mario. De ziua mamei lui, în complicitate cu fetele de la Dăruiește Viață, au pregătit un cadou cu un mesaj înregistrat de copil. “Pentru mama lui, a fost ceva pur și simplu extraordinar. Copilul a murit la scurtă vreme, după o perioadă în care boala părea să dea înapoi. Eu am vorbit într-o duminică după-amiaza cu el și după câteva zile a murit. Părinții au rămas neconsolați.” Acum, la ceva timp, familia vrea să adopte.

 

“Cel mai tare mă impresionează părinții și puterea lor de a face față bolii copilului.”, mărturisește Ioana. Uneori sunt disperați, alteori sunt plini de speranță. De obicei, speranța le-o dă credința, spune ea. “Fără sprijinul credinței, nu cred că ar fi rezistat.” Cu părinții ține foarte mult legătura. “Le ascult poveștile, căci pe ei nimeni nu-i întreabă foarte multe lucruri. Și vor să vorbească”.

 

Este dificil și când întâlnește tineri. Cu copiii se joacă, le citește, ei sunt mai veseli. Tinerii și adolescenții conștientizează în totalitate ce li se întâmplă. “Ei sesizează imediat când tu, omul sănătos din fața lor, ocolești niște lucruri. Dar și aceștia vor să fie ascultați. Acolo, simt că ascult cu folos.”

În luna noiembrie, HARTMANN asigură echipamentul de vizită în spital pentru 10.000 de persoane, în șase spitale cu care Dăruiește Viață colaborează. “Foarte bine!”, exclamă Ioana. “Mi se pare vital să existe echipament de vizită! De multe ori, am purtat un halat folosit. Din păcate, acesta este adevărul: se refolosesc halatele. În general, din ce am văzut în multe spitale, nu se respectă mereu condițiile minime de igienă. Vizitatorii nu poartă, întotdeauna halat, botoșei, mască. Până și dezinfectarea mâinilor devine o problemă când nu mai există soluție dezinfectantă în dozatoare și accesul la apă și la săpun e relativ dificil. Mi se pare elementar, de exemplu, spălatul pe mâini – când intri și când ieși dintr-un spital. Pe de-o parte e vorba de educația medicală precară, pe de altă parte e vorba de lipsa de resurse.”

 

Poveștile Ioanei aduc alinare și duc binele mai departe. Îi inspiră pe ceilalți să ajute sau să privească lumea din jurul lor cu mai multă profunzime sau empatie. Pe unii îi ajută să le pese. Iar acest lucru e minunat. “Oamenii reacționează la exemplul personal”, spune ea. “Vin alături de tine”.

Asociația Dăruiește Viață a adus România cu 25 de ani în față în domeniul hemato-oncologiei, prin proiectele realizate, investind peste 10 milioane de euro în spitalele din România, modernizând și dotând în special secții de oncologie, astfel încât, un număr cât mai mare de pacienți să poată beneficia de tratament la standarde europene, pentru ca șansele lor de vindecare să crească.

În momentul de față, Dăruiește Viață construiește Primul Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România, în curtea Spitalului de Copii „Marie Curie” din București. Cei care doresc să sprijine cel mai ambițios proiect de responsabilitate socială pot dona online pe Bursa de Fericire – platforma de strângere de fonduri a asociației sau prin SMS la 8864 cu mesajul SPITAL (4 euro/lună). Peste 200.000 de donatori persoane fizice și peste 1.500 de companii sunt parte din comunitatea #NoiFacemUnSpital.

 

Un comentariu la postul “Poveștile Ioanei Revnic aduc alinare și duc binele mai departe”

  1. Sunt suparata pe cei din media. Majoritatea sunt tineri, ca Ioana. Decat sa faca vedete din tot felul de personaje penibile ale showbizului (inclusiv cel politic), mai bine s-ar concentra pe spectacolul plin de miez al voluntariatui la noi. Acestia sunt bunii cetateni ai Romaniei. Ar trebui sa vuiasca presa, televiziunile si mediul online de astfel de campanii umanitare si de oamenii care le sustin, daruind dragoste si timp din viata lor pentru a „cumpara” timp si calitate pentru viata altora. As putea ajuta si eu?

Postează un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile marcate cu steluță sunt obligatorii.

*

*