De vorbă cu Emilian Popovici, Președintele Societății Române de Epidemiologie, despre prevenirea riscurilor

Conferențiar Universitar Doctor Emilian D. Popovici este președintele Societății Române de Epidemiologie, un specialist de renume în problema atât de stringentă a infecțiilor și un om cu suflet mare, care a acceptat invitația noastră de a oferi câteva sfaturi pacienților și aparținătorilor în ceea ce privește prevenția.

În primul rând, l-am rugat pe domnul Emilian Popovici să definim împreună rolul epidemiologului într-un spital, mai puțin cunoscut dar cel puțin la fel de  important ca în cazul altor specializări. “Rolul epidemiologului de spital este deosebit de complex”, spune specialistul. “Activitatea lui se desfășoară pe multiple planuri, dar, dintre toate acestea, aș desprinde câteva cuvinte: organizarea și realizarea supravegherii epidemiologice și a controlului în infecțiile asociate actului medical.” Este vorba, iată, de o misiune extrem de importantă. Drept exemplu, gândiți-vă doar la bucuria că o operație a reușit și la cât de important este ca, apoi, plaga să nu se infecteze.

Prevenția este o problemă delicată pornind de la mentalitate. De multe ori, ne gândim că nouă nu ni se poate întâmpla și nu ne luăm toate măsurile de precauție necesare. Domnul Emilian Popovici contrazice mai bine ca oricine acest mit: “Sunt unii oameni care spun că lor nu li se poate întâmpla…. De ce nu li s-ar putea întâmpla ? Orice în privința sănătății se poate întâmpla oricui și în orice moment, este adevărat, cu o rată de probabilitate diferită”.

Îmbolnăvindu-mă eu, îi pot îmbolnăvi și pe alții. L-am întrebat pe epidemiologul Emilian Popovici dacă dumnealui consideră că oamenii au conștiința și reponsabilitatea faptului că pot transmite mai departe infecțiile și ce am putea face să fie mai atenți la acest lucru. Răspunsul domniei sale ar trebui să ne dea tuturor de gândit: “Nu putem scoate conștiința și responsabilitatea legată de transmiterea bolilor din cadrul mai larg al conștiinței și responsabilității generale a individului. Cu alte cuvinte, un om responsabil se va comporta responsabil și în privința aceasta, dacă are informația necesară, deci dacă a fost educat în privința prevenirii transmiterii infecțiilor”.

Este, deci, și o chestiune de educație. Iar educația se face, spune specialistul, alocând resurse. L-am întrebat cât de mult ține prevenția de lipsa resurselor și cât de mult de lipsa educației medicale. “Nu poți obține aceleași rezultate decât investind în valori comparabile și nu poți aștepta comportamente adecvate fără a face educație. Cu alte cuvinte, pentru a obține rezultatele celor cu care te compari trebuie sa aloci bugete comparabile, iar educația pacienților trebuie făcută susținut și permanent. Atât resursa alocată cât și educația sunt la fel de importante.”, spune dl Emilian Popovici. Domnia sa adaugă: “în privința igienei din sectorul sanitar, România, ca orice altă țară, stă după cât investește din punct de vedere financiar și educațional”.

Vorbind de prevenția infecțiilor din spitale și, în general, de comportamentul adecvat atunci când suntem internați sau când avem pe cineva drag internat, Președintele Societății Române de Epidemiologie ne-a trasat câteva reguli clare, de bază și obligatoriu de respectat.

“Pacientul trebuie să informeze medicul curant asupra oricăror probleme de sănătate pe care le prezintă, altele decât cele pentru care se internează. Personalul medical trebuie să informeze pacientul asupra regulamentului intern de salon, iar pacientul trebuie să respecte întocmai acest regulament, precum și indicațiile medicului sau recomandările personalului.

Ținuta de salon nu va fi folosita în exteriorul unității spitalicești, tot așa cum ținuta de stradă nu va fi utilizata în salon.

Din partea pacientului, cel mai eficient mod de prevenire a infecțiilor asociate actului medical este reprezentat de igiena mâinilor, pe care o va efectua ori de câte ori este nevoie, la care se adaugă baia zilnica pentru pacienții mobilizabili, precum și igienizarea parțială pentru cei nemobilizabili.

Pacientul operat, precum și cel căruia i se efectuează diferite proceduri medicale, trebuie să fie informat asupra modului în care trebuie să gestioneze situația dată,  respectiv asupra modului în care trebuie să se protejeze și să protejeze perfuziile, pansamentele etc.

Pacientul trebuie sa informeze medicul  sau personalul medical asupra oricăror modificări apărute în evoluția stării lui de boală.

Aparținătorii au dreptul la vizite doar cu aprobarea medicului de salon, conform cu programul de vizitare, iar aceștia nu vor intra în salon fără halat sau pelerina de protecție și nu se vor așeza pe patul bolnavului.”

Vorbind despre infecții, l-am întrebat pe specialist și de tendința noastră de a le trata uneori cu antibiotice “după ureche”. “Tratamentul antibiotic efectuat după alte scheme decât cele prevazute în prospectul medicamentului, pe lângă riscul neatingerii scopului terapeutic, poate duce la apariția rezistenței diverselor tulpini microbiene și la compromiterea unor viitoare tentative de terapie antibiotică”.

Există o discuție lungă în România privind calitatea materialelor folosite pentru prevenție, de la dezinfectanți la materiale de protecție. Dr. Emilian Popovici, Președintele Societății Române de Epidemiologie, este tranșant în această privință.  “Pentru a sublinia importanța calității materialelor folosite în dezinfecție, am să spun ceea ce i-aș spune oricărui manager care are rețineri în a aloca bani în această privință. Dacă într-un spital se realizează o performanță medicală (cum ar fi un transplant sau o operație în premieră) care  costă zeci de mii sau sute de mii de euro, totul este perfect până la un punct. Apoi totul se poate compromite printr-o infecție asociată actului medical consecutivă economiei făcute prin lipsa unei investiții de câteva sute sau chiar mii de euro pentru o dezinfecție de calitate… Cum s-ar putea caracteriza o asemenea atitudine altfel decât ca lipsă de viziune corectă asupra ansamblului problemei și, până la urmă, ca lipsă de competență managerială?”.

Prevenirea riscurilor este, deci, într-o măsură mai mică sau mai mare, o responsabilitate pe care o avem cu toții, fie că lucrăm în sistemul sanitar ca medic, asistent, infirmier sau manager de spital, fie că ne aflăm într-o poziție de decizie în statul român, fie că suntem o companie care activează în domeniul farmaceutic sau parafarmaceutic, fie că suntem internați sau avem pe cineva drag în spital.

Luna noiembrie este cea în care vorbim cu precădere, la HARTMANN, despre spitale, despre prevenție atât în ceea ce privește pacientul sau aparținătorul, dar și în actul medical. Astfel, pentru că prevenția ne privește pe toți și pentru că rolul fiecăruia este important, donăm către șase spitale din România, prin Asociația Dăruiește Viață, echipament de vizită constând în halate și măști de protecție, pentru 10.000 de vizite în spital.